Tudor Chirila despre femeia de Dorobanti

De ce nu iubim femeile de Dorobanti? Este intrebarea la care raspunde Tudor Chirila peblogul sau, intr-un post publicat duminica. Artistul contureaza portretul robot al femeilor care frecventeaza de obicei aceasta zona a Capitalei, dar sunt din ce in ce mai des intalnite peste tot in societatea contemporana romaneasca.

"Pentru ca totul este afisat ca pe un galantar dintr-o piata de fructe. Tatele, la vedere, umflate artificial, cu sfarcurile luptand sa iasa la suprafata tricoului indoielnic. Cu bucile infasurate strans in blugii cu doua numere mai mici si picioarele infipte in cizme cu tocuri inalte". Acesta este un pasaj din cuvintele postate de Chirila.

El spune ca "buzele femeilor de Dorobanti" nu vor fi niciodata confundate de barbati cu cele ale femeii iubite, femeia de Dorobanti fiind doar "un trofeu menit sa gadile orgoliul vanatorului".

"Femeile de Dorobanti asteapta zi si noapte acelasi destin: o cafea, cateva schimburi de cuvinte, mereu aceleasi, momentul plictisitor al sexului si gloria de cateva saptamani a locului din dreapta intr-o masina de lux. Pxxxa femeii de Dorobanti nu cunoaste decat frecarea. Ea nu e parte din Fiinta femeii. E doar un mecanism. Nu este iubita. Nu este venerata, adorata. Buzele barbatului n-o vor confunda niciodata cu buzele femeii iubite, acoperind-o cu sarutari tandre. Nu va cunoaste niciodata fierbinteala limbii unui barbat care uita de sine. Prin insasi natura ei Femeia de Dorobanti nu te poate face sa uiti de tine. Este un trofeu menit sa gadile orgoliul vanatorului [...]", scrie artistul.